1mr pierdere în greutate vârtej

Niculae ENE Lt. Aceasta reuşeşte să evidenţieze tradiţiile impresionante ale uneia dintre cele mai vechi şi nobile arme ale oştirii şi implicit să împiedice aşternerea veşniciei uitării peste glorioasele fapte de arme ale artileriştilor, peste strădaniile şi împlinirile lor.

Meritul autorilor este amplificat de temeritatea abordării lor, atât de complexă şi profundă, care imprimă acestei autentice istorii a artileriei deopotrivă dimensiuni monografice şi analitice. De asemenea, admiraţia faţă de autori este ineluctibil generată de efortul generos de investigare a unui vast material de arhivă şi bibliografic, de valorificare critică a altor lucrări de referinţă consacrate artileriei.

Încadrată în mod firesc şi corect în coordonatele definitorii ale istoriei armatei şi poporului român, lucrarea prezintă într-un mod sintetic şi unitar, respectând criteriul cronologic, pe etape istorice, cele mai relevante momente de dezvoltare şi de manifestare glorioasă ale artileriei române de la înfiinţare şi până în prezent. De asemenea, lucrarea cinsteşte memoria tuturor tunarilor ce s-au jertfit pentru îndeplinirea idealurilor naţionale ale poporului român.

pierderea în greutate prin respirație profundă

Valoarea cărţii este amplificată şi de faptul că supune atenţiei cititorului, în semn de mare preţuire camaraderească, unele dintre cele mai reprezentative personalităţi ale artileriei cu o însemnată contribuţie la dezvoltarea sa, a oştirii şi în unele cazuri a societăţii româneşti. Pilda manifestării profesionale şi patriotice a acestora generează odată cu sentimentele de gratitudine şi admiraţie faţă de ei, firescul îndemn către viitoarele generaţii de artilerişti de a fi la înălţimea tradiţiei înaintaşilor, de a îmbogăţi în permanenţă acest tezaur spiritual.

Exploziile nucleare: a - aeriană; b -la suprafaţa pământului; c subterană;

Lecturarea acestei monografii relevă fără putere de tăgadă că artileria de astăzi este expresia acumulărilor celor de ani de existenţă, a eforturilor generoase ale tuturor generaţiilor de artilerişti. Totodată, 1mr pierdere în greutate vârtej că lecturarea va fi extrem de utilă, plăcută şi incitantă atât pentru artilerişti, cât şi pentru ceilalţi cititori, militari şi civili care într-un fel sau altul, prin exercitarea atribuţiilor profesionale pot influenţa dezvoltarea acestei arme, cunoscându-i mai bine istoria şi spiritul.

Cu siguranţă, autorii ar avea un sentiment de mare mulţumire, ştiind că acest lucru s-ar întâmpla. Personal, onorat de privilegiul de a aşterne în scris aceste gânduri, doresc să exprim întreaga admiraţie faţă de această armă şi gratitudine faţă de minunaţii săi mânuitori de traiectorii precise al căror sprijin prin foc şi idei imprimă putere Forţelor Terestre Române.

Consacrarea în terminologia uzitată în vocabularul militar a noţiunii de artilerie s-a evidenţiat în Ţările Româneşti cu precădere în secolul al XV-lea, provenind din verbul arhaic francez artiller şi exprimă în esenţă arta de a construi şi mânui diferite maşini de război destinate lovirii de la distanţă a inamicului.

Deşi, noţiunea de artilerie a apărut în evul mediu, istoria evoluţiei mijloacelor de luptă bazate pe principiul aruncării obiectelor grele la ţintă îşi găseşte începuturile încă din antichitate. Tocmai de aceea balista, scorpionul, catapulta, frontibola şi bricola sunt considerate precursorii artileriei de astăzi.

Istoriografia menţionează întrebuinţarea în premieră a balistelor în Asia de către regele Noului Babilon, Nabucodonosor al II-lea, pe timpul asedierii cetăţilor Ierusalim şi Tir.

În ceea ce priveşte spaţiul european, cei dintâi care au folosit balistele şi catapultele au fost regii Macedoniei, Filip al II-lea, fiul său Alexandru Macedon, iar mai târziu Demetrios Poliorcetes.

Construite la început destul de rudimentar, aceste maşini de luptă au cunoscut încă de timpuriu o relativ rapidă dezvoltare.

Astfel, sursele istorice evidenţiază existenţa şi întrebuinţarea lor nu numai de către macedoneni ci şi de către greci, traci, romani, germani, daci şi alte popoare. Analiza întrebuinţării maşinilor de luptă din antichitate şi până în prezent evidenţiază între altele că acestea au cunoscut o continuă perfecţionare şi au influenţat decisiv modul de desfăşurare a acţiunilor militare.

Datorită întrebuinţării tot mai mare, inclusiv la asediul cetăţilor, ca urmare a capacităţii lor distructive, au determinat de a lungul timpului modificări în proiectarea şi construirea acestora, precum şi a sistemelor de fortificaţii aferente. Mai mult decât atât, prin rolul decisiv pe care tunurile l-a avut în asedierea cetăţilor se apreciază că artileria a contribuit hotărâtor la prăbuşirea feudalismului.

Un aspect relevant al istoriei bimilenare a maşinilor de luptă destinate lovirii de la distanţă a inamicului, îl reprezintă excepţionala lor longevitate - cu modernizările de rigoare inerente - în compunerea armatelor. Astfel, sursele istorice şi autohtone menţionează existenţa balistelor şi catapultelor, dar mai ales a frontibolelor şi bricolelor care treptat le-au înlocuit, până către sfârşitul secolului al XIV-lea şi chiar începutul secolului al XV-lea.

Evoluţia acestor mijloace de luptă a fost marcat de saltul calitativ revoluţionar datorat folosirii pe scară largă a pulberii cu fum.

Comics Detective # 1027

Cunoscută şi sub denumirea de pulbere neagră, a fost utilizată de unele popoare asiatice la confecţionarea artificiilor şi apoi ca pulbere de azvârlire pentru gurile de foc. Ca şi balistele, primele guri de foc au fost produse tot în Asia. Sursele istorice menţionează folosirea în premieră a tunurilor de către oştile chineze, încă din anul î. Pătrunderea pulberii cu fum în Europa este posibil să se fi produs prin 6 7 intermediul arabilor şi al turcilor. Primele mărturii 1mr pierdere în greutate vârtej spaţiul european despre cunoştinţele de preparare a acesteia, ca de astfel şi despre primele tunuri folosite de arabi la asediul cetăţilor creştine din Peninsula Iberică datează încă din secolul al IXlea.

Construirea primelor turnătorii şi fabricarea gurilor de foc în Europa a avut loc mult mai târziu, în primele decenii ale secolului al XIV-lea, ca urmare a apariţiei burgurilor feudale, a evoluţiei forţelor de producţie şi a importanţei sporite acordate acestor noi arme în derularea fenomenului militar al acelor vremuri.

Ca o consecinţă a acestor aspecte, majoritatea oraşelor - cetăţi din nordul Italiei de astăzi, dispuneau încă de la finele primei jumătăţi a secolului al XIV-lea de tunuri destinate 1mr pierdere în greutate vârtej apărări. Ulterior aceste guri de foc au devenit o prezenţă obişnuită în cadrul mijloacelor destinate apărării cetăţilor germane, Frankfurt pe MainDanzingMemelThor şi KonnigsbergStrasburgBranderburgprecum şi a celor elveţiene, BaselBernaZurich.

Acest secol de referinţă în istoria artileriei a consacrat nu numai tunul de cetate ci şi pe cel de câmp, folosit atât de englezi în luptele de la Cambray şi Crecycât şi de francezi şi de ruşi. În ce priveşte Ţările Române, data de 10 noiembrie a marcat punerea bazelor organizatorice ale artileriei moderne, însă începuturile acesteia ca armă distinctă în cadrul oştirilor principatelor române sunt cu mult mai vechi.

Răsfoind cu grijă filele letopiseţelor vremii, vechilor tratate şi acte de cancelarie, descoperim aceste începuturi încă din veacul al XIV-lea, când Transilvania devenise unul din principalii producători de bombarde şi de armament de foc portabil din Europa centrală şi răsăriteană.

De la începutul veacului al XV-lea, artileria a constituit o componentă cu importanţă crescândă pentru oştile marilor voievozi şi domni care au apărat pe linia Dunării, în principal în faţa invaziei otomane, atât libertatea românilor cât şi a întregii creştinătăţi: Mircea cel Bătrân, Dan al II-lea, Iancu de Hunedoara, Vlad Dracul, Vlad Ţepeş sau Ştefan cel Mare.

ardeți mingea de grăsime

În veacul al XV-lea, Petru Rareş, Despot Vodă, Petru Cercel şi în mod deosebit, 1mr pierdere în greutate vârtej primei uniri, Mihai Viteazul nu şi-au putut imagina Oştirea 1mr pierdere în greutate vârtej ca principala pârghie de realizare a idealului general românesc, fără artilerie.

Fără a lua la cunoştinţă de realizările în domeniu ale acestor mari strategi politici şi comandanţi militari din epoca medievală şi renascentistă care au înţeles mai bine decât alţi comandanţi de oşti contemporani, rolul şi importanţa artileriei pe câmpul de luptă, nu avem posibilitatea de a reliefa bogatele tradiţii moştenite de artileriştii români care şi-au slujit ţara şi arma cu credinţă, devotament, entuziasm şi profesionalism în cei peste de ani care s-au scurs de la memorabila dată aniversară de 10 noiembrie Este de necontestat şi ne bucură acest aspect, că prima menţiune scrisă privind folosirea gurilor de foc, deci a artileriei în oştile române, consemnată într-o cronică, a fost făcută cu peste şase secole în urmă, mai precis în anul Aceasta este cu referire la campania de la Nicopole, la care au participat şi oştile române 7 8 conduse de Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti şi de către Ştibor, voievodul Transilvaniei.

În anulburgundul Jean Valerian De Wavrin, care a participat alături de Vlad Dracul la campania cruciată pentru eliberarea liniei Dunării, a lăsat ucla pierdere în greutate însemnări privind tipul de bombarde de asediu aflate în înzestrarea oştirii Ţării Româneşti. Cel care în epocă a avut însă marele merit de a fi fost printre primii strategi politici şi comandanţi militari ai continentului care au dat o mare atenţie dezvoltării artileriei, ca armă distinctă în cadrul oştirii, a fost indiscutabil Iancu de Hunedoara, venerat de întreaga Europă ca atleta Cristi.

cum să mănânci mai mult dar pierdeți în greutate

Adept al ducerii acţiunilor militare în teren deschis şi pe spaţii mari, aşa cum a fost şi campania militară din anulacesta a sesizat necesitatea artileriei uşoare de câmp, ca mijloc de foc de însoţire, în contradicţie directă cu concepţiile strategilor militari apuseni, care dădeau întâietate artileriei grele, de poziţie, de cetate sau de asediu.

Marea majoritate a tunurilor din oastea lui Iancu de Hunedoara, în număr deerau mici, uşor manevrabile, transportate în căruţe, putând fi montate şi pe cărucioare cu roţi. Acestea aruncau ghiulele din piatră sau plumb la distanţe cuprinse între şi metri, multe dintre acestea fiind construite de către meşterii făurari de tunuri din Braşovul feudal, aşa cum reiese dintr-o scrisoare datată 12 iunieprin care Iancu de Hunedoara comanda practic 40 de ghiulele şi 40 de tunuri În bătăliile pe care le-a purtat marele strateg şi comandant de oşti român, la Sibiu, Sebeş, în Poarta de Fier a Transilvaniei, la Varna sau Belgrad, artileria a avut un cuvânt greu de spus în dobândirea victoriilor consemnate de istoria universală.

Mai mult decât atât, în timpul voievodului Iancu de Hunedoara, inclusiv unele nave fluviale au fost înzestrate cu tunuri.

Astfel, în bătălia de la Belgrad, din anulFlotila de Dunăre, de sub comanda marelui strateg, a avut în dotare aproximativ de tunuri. În 1mr pierdere în greutate vârtej respectivă, conform concepţiei lui Iancu de Hunedoara, artileria de câmp aşezată pe malul fluviului, a sprijinit acţiunile navelor sale împotriva celor otomane.

În acest fel s-a realizat pentru prima oară în arta militară, ceea ce numim în termeni moderni o operaţie întrunită, la aceasta participând două 1mr pierdere în greutate vârtej de pierderea naturală în greutate după naștere, forţele navale, reprezentate de flotilă şi 1mr pierdere în greutate vârtej de uscat.

Spre deosebire, voievodul Iancu de Hunedoara care a fost adeptul înzestrării, dezvoltării şi folosirii cu precădere a artileriei uşoare, de câmp, un alt voievod român, mare comandant de oşti, Ştefan cel Mare şi Sfânt, a pus în primul rând accent pe dezvoltarea unui sistem de fortificaţii permanente la fruntariile ţării româneşti Moldova, prin dotarea acestora cu tunuri puternice de cetate.

Cronicarul sultanului Mahomed al II-lea, Giovani Angiollelo, martor ocular la asediului cetăţii Neamţului de către forţele otomane, după bătălia de la Războieni din vara anuluiscria cu amărăciune: Acei care se găseau în cetate n-au vrut să stea de vorbă cu noi şi toţi se apărau cu tunurile şi nu le păsa de noi.

În preluarea iminentă a lui Mariko Tamaki a titlului Wonder Woman, va debuta un nou ticălos pe nume Liar Liar, dar personajul are câteva legături aparente cu un chip familiar din trecutul lui DC. Și dacă sunteți fan al luptei de eroi vs. Mxyzptlk vs.

Câţiva ani mai târziu, cu prilejul asedierii cetăţii Sucevei de către oştile poloneze, cronicarul polonez Wapowski scria: Cetatea 8 9 era întărită cu o garnizoană puternică şi se apăra cu vitejie căci aveau tunuri şi multe instrumente de război. Neîntrecut strateg, voievodul Ştefan cel Mare a înţeles şi imperativul vremii, al necesităţii diversificării artileriei, făuririi şi organizării, în afara celei de cetate, şi a artileriei de câmp destinată însoţirii forţelor pedestre şi a acţionat ca atare.

Atât tunurile de cetate, cât şi cele de câmp aveau ghiulele de formă sferică şi erau confecţionate din piatră sau metal.

Folosind terminologia epocii, ochirea se realiza prin îndreptarea şi înclinarea ţevii în direcţia în care trebuia să se arunce ghiuleaua, încărcarea realizându-se pe la gura ţevii. Efectele acţiunilor artileriei de câmp din armata lui Ştefan cel Mare au fost remarcabile atât în bătălia de la Valea Albă, cât şi în cea de la Vaslui. În această ultimă bătălie, voievodul a folosit magistral cele 20 de tunuri de câmp de care dispunea, aşezându-le câte zece la cele două flancuri ale dispozitivului de luptă.

Loviturile trase, câte şapte de fiecare tun, au marcat declanşarea atacului călărimii moldovene, în frunte chiar cu voievodul Ştefan cel Mare. De remarcat că artileria nu a intervenit de la începutul bătăliei, conform uzanţelor vremii, ci într-o fază în care turcii credeau că victoria finală înclină de partea lor. În felul acesta s-a creat panică şi derută în rândul acestora, însufleţire şi speranţă în rândurile oştii 1mr pierdere în greutate vârtej Ştefan.

Atunci s-au descărcat tunurile în turci - consemnau 1mr pierdere în greutate vârtej vremii - tocmai când erau într-o strâmtoare şi nu puteau fugi. Şi în Ţara Românească, artileria a cunoscut o dezvoltare considerabilă, Petru Cercel reclădind arsenalul şi atelierele de tunuri de la Târgovişte. Planurile marelui domn de înlăturare a dominaţiei otomane şi de unire a celor trei ţări române sub o conducere unică l-au determinat, aşadar, să acorde o atenţie deosebită organizării oştii, înfiinţării unor turnătorii şi dotării acesteia cu cât mai multe guri de foc de calibre variate.

Astfel, dacă în bătălia de la Călugăreni din vara anuluiMihai Viteazul a dispus doar de 12 tunuri, 4 ani mai târziu, în bătălia de la Şelimbăr, din toamna anuluinumărul acestora a ajuns la În bătălia de la Călugăreni Mihai Viteazul a folosit artileria într-un mod original.

catedra militara - motel-restaurant-mara.ro

Cu această ocazie, pentru prima oară în istoria artei militare româneşti, artileria a executat trageri în flancul dispozitivului de luptă ofensiv 1mr pierdere în greutate vârtej inamicului, respectiv armatele otomane conduse de vestitul vizir octogenar Sinan Paşa. Referindu-se la acest important episod din istoria războaielor antiotomane, marele nostru istoric şi revoluţionar Nicolae Bălcescu scria în valoroasa sa lucrare Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul : Puţine pilde poate găsi cineva în analele ostăşeşti, de o ispravă mai bună decât aceea care a dobândit Mihai Viteazul în bătălia de la Călugăreni.

El aşează două tunuri în aşa bună poziţie, încât prăpădi toată aripa dreaptă a armatei turceşti. Pierde greutatea mons pubis este vrednică - scria Nicolae Bălcescu de toată aducerea aminte. Tot pentru prima dată în arta militară românească, 9 10 artileria lui Mihai Viteazul a fost folosită pentru a lovi şi distruge un punct obligatoriu de trecere, respectiv podul peste Neajlov, pentru ca acesta să nu mai fie folosit de turci.

Prin artileria sa - menţiona Nicolae Bălcescu - Mihai izbuti, în sfârşit, a rupe podul în două, subliniind că pentru artilerie o astfel de misiune a constituit o noutate, deoarece în epoca respectivă loviturile tunurilor armatelor feudale vizau pedestrimea şi călărimea adversarului, respectiv zidurile sau porţile cetăţilor.

De asemenea, reţinem că în Bătălia de la Sibiu, cunoscută sub denumirea de Bătălia de la Şelimbăr, atacul pedestrimii lui Mihai Viteazul împotriva oştii lui Andrei Bathory, principele de până atunci al Transilvaniei, a fost precedat de un masiv bombardament de artilerie, executat cu toate cele 80 de tunuri de câmp, aşezate în acest scop în faţa şi pe intervalele dispozitivului de luptă al voievodului Ţării Româneşti.

Această acţiune constituie ceea ce mai târziu s-a denumit pregătire de foc, iar victoria de la Şelimbăr s-a datorat în egală măsură, atât vitejiei dovedite de luptătorii oştii lui Mihai Viteazul, cât şi loviturilor executate de artilerie, cu suficientă precizie şi cu mare intensitate. În succintul excurs în trecutul medieval al artileriei, am 1mr pierdere în greutate vârtej nedrepţi dacă nu aminti şi meritele remarcabile ale domnitorului Ioan Vodă în dezvoltarea novatoare a întrebuinţării artileriei de câmp.

Întreg acest trecut glorios, în pofida involuţiei ulterioare a artileriei române din secolul XVII-XVIII, a constituit fundamentul de tradiţie şi încredere pe care s-a clădit, începând cu 10 noiembrieartileria română modernă.

1mr pierdere în greutate vârtej prima perioadă nu s-au înregistrat salturi atât de mari, încât evoluţia armamentului, a organizării şi principiilor instrucţiei să formeze capitole distincte şi de aceea, acestea se pot prezenta împreună. Înfiinţarea primelor baterii de artilerie Apariţia Artileriei Române moderne a fost precedată de constituirea primelor elemente artileristice cu începere din anulca urmare a unor donaţii de guri de foc, făcute în special de womens slimming garda rash şi turci.

De remarcat faptul că la începutul secolului al XIX-lea nu existau în ţările române decât nişte,piue vechi cu care se trăgeau salve de către,topcii de la tunuri la serbările curţilor domneşti şi la alte praznice mari. În anulîn timp ce se organiza miliţia naţională a Moldovei, domnitorul Mihail Sturza a solicitat ţarului ruşilor,înaltul protector, să vândă patru tunuri miliţiei moldoveneşti.

În anul următor, ţarul Rusiei a dăruit domnitorului Moldovei un tun de bronz de 4 livre, pe care ruşii îl capturaseră de la turci cu ocazia războiului din Acest tun a fost singura piesă de artilerie pe care a avut-o Moldova până în anul Şi în Ţara Românească a existat o preocupare accentuată pentru înzestrarea forţelor sale militare cu tunuri.

Astfel, în anulAdunarea Naţională larry north great american slim în jos propus,cumpărarea de tunuri pentru desăvârşirea şi împodobirea organizaţiei regulatei oştiri ce avem, cum şi spre cuviinţa serbărilor solemnare, pentru un stat ca acesta, care şi mai înainte nu era lipsit de aceiaşi podoabă 1 În anulîn Ţara Românească s-a iniţiat un proiect de lege pentru înfiinţarea unei baterii de artilerie, însă această baterie nu a luat fiinţă, în mod efectiv, decât în anuldupă reîntoarcerea domnitorului Bibescu de la Constantinopol, unde făcuse o vizită sultanului spre a-i mulţumi pentru înalta onoare de a-l fi confirmat ca domn.

cum a slabit anamaria prodan

La plecarea domnitorului, sultanul i-a dăruit patru tunuri de bronz de 4 livre, care au fost montate pe afet, două la Craiova şi două la Bucureşti. Însărcinat cu organizarea şi încadrarea primei baterii de artilerie a fost marea spătar Ghica, şeful oştirii.

Ca urmare, la 10 noiembrie a luat fiinţă artileria română modernă, prin Porunca Domnească nr. Pe aflatul în ostafcă din slujba rusească a artileriei poruciuc Pavel Lenz. IX În unele traduceri numit Pavel Lanş 11 12 rangul de căpitan, căruia să i se sloaboaze câte două mii lei pe an şi va fi însărcinat cu învăţătura cinurilor ostăşeşti grade inferioare n. Data de 10 noiembriemarchează organizarea artileriei pe principii moderne, de sine stătătoare.

cea mai bună abordare a pierderii în greutate

Prima baterie de artilerie, în Ţara Românească, a fost comandată de căpitanul Lenz Pavel, fost ofiţer în armata rusă, care a ajuns mai târziu colonel, având ca ajutor instructor pe căpitanul Scarlat Ciocîrlan şi ca ofiţer în baterie pe praporşcicul sublocotenentul Nicolae Haralambie, ajuns general în şi comandant al trupelor care au încercuit Vidinul.

Instruirea personalului bateriei a început chiar în iarna 1mr pierdere în greutate vârtej an şi după cinci luni, domnitorul Gheorghe Bibescu a inspectat bateria de artilerie în cazarma Un cheson de muniţie şi una din primele baterii de artilerie românească, Reproducere după Albumul Oştirii, din Dealul Spirei 3 şi a rămas pe deplin mulţumit pentru modul cum s-a prezentat această tânără unitate pentru care,cu plăcere arată desăvârşita sa mulţumire, tuturor comandanţilor până la cinurile de jos, cărora le acordă fiecăruia câte o gratificaţie de doi sfanţi 4 În anulbateria ţării româneşti a fost dotată cu încă patru tunuri de acelaşi model, dăruite domnitorului Gheorghe D.

Bibescu de sultanul Abdul-Megid. Tot în acest an, hatmanul oştirii Moldovei, Beizadea Dimitrie Sturza, dorind să statornicească întemeierea artileriei pe baze solide a trimis în Rusia pentru a învăţa practica artileriei pe locotenenţii Liubobrateci şi Catu, cadeţii Filipescu, Cernat şi Statache, un subofiţer, un toboşar şi treisprezece soldaţi.

Aceştia au executat instrucţia specifică la Aleschi în actuala Ucraina, fiind detaşaţi împreună cu un detaşament similar din Ţara Românească la brigada de artilerie a corpului 5 armată, comandată de generalul Linders. După de doi ani în Rusia, întregul detaşament a luat parte la manevre, fiind inspectat cu această ocazie de Ţarul Nicolae I Pavlovici, care s-a declarat mulţumit de modul cum s-au instruit românii.

Ea se afla pe actuală stradă Uranus în continuarea construcţiilor arsenalului Armatei şi era denumită cazarma Alexandria.

creierul arzând grăsime

Cazarma a ars înca urmare a unui bombardament aerian. Armatele turceşti care au pătruns în ţările româneşti pentru înăbuşirea revoluţiei, au luat în retragerea lor tunurile care fuseseră dăruite, aşa cum se arata mai înainte domnitorilor români, de către sultan.

Aceste tunuri au fost 6 săptămâni gravidă trebuie să piardă în greutate în1mr pierdere în greutate vârtej către sultanul Abdul-Megid, cu ocazia investirii domnitorilor Barbu D. Mai mult, sultanul a dăruit Ţării Româneşti încă 6 tunuri de 8 livre şi 2 obuziere, iar Moldovei 5 tunuri, la fel ca cel dăruit de ţar în tunul de bronz de 4 livre.

Ca urmare a acestei danii, domnitorul Barbu D. Ştirbei a modificat în legea din pierde greutate nsng înfiinţarea unei baterii de artilerie, organizând artileria pe,bazuri potrivite cu trebuinţa, Noua lege de organizare prevedea înfiinţarea unei baterii pedestre de 8 tunuri şi o semibaterie călăreaţă de 4 tunuri.

Batman: Detective Comics # 1027 Deluxe Edition HC

Statul de organizare al bateriei cuprindea: 1 colonel şef, 2 căpitani, 2 porucici locotenenţi2 praporşcici sublocotenenţi1 feldwebel subofiţer5 juncări, 15 unterofiţeri, 4 toboşari, soldaţi, 2 feldberi, 1 nalbant potcovar-veterinar n. Bateria dispunea la sfârşitul anului de 16 piese 14 tunuri şi 2 obuziere. Semibateria călăreaţă a cărei înfiinţare fusese prevăzută prin aceeaşi lege se pare că totuşi nu a luat fiinţă în acelaşi an.

Domnitorul a supravegheat şi controlat îndeaproape organizarea şi instrucţia artileriei, care făcea progrese remarcabile, mărturie fiind poruncile domneşti înalte ordine de zi n.

Cu acest prilej, nu putem îndestul expune a noastră osebită mulţumire Domnului căpitan din armata împărătească rusească n. Kohl 6 - instructorul artileriei, care prin a sa activitate, întinsele cunoştinţe, a putut în aşa scurt timp să educă această artilerie din nou organizată despre toate, spre completarea oştirii în aşa plăcută stare. Cinurilor de jos, dăruind gratificaţii, celor de artilerie, unterofiţerilor câte 10 lei, precum şi soldatului Bunea Marian Stângă, ce prin a sa îndrăzneală a ştiut să 5 Militarii afară de rânduri nu încadrau unitatea de tragere ci îndeplineau funcţii pe linie de spate bucătari, secretari, personal de serviciu pentru ofiţeri etc.

Toamna, domnitorul Barbu D. Ştirbei controlând din nou artileria la tragerile anuale a dat următoarea poruncă domnească:,revizuind la 10 şi 11 ale acesteia luna octombrie n.

Asevedeași